Larga utilizare a matematicii în diverse domenii a dus la estomparea distincţiilor tradiţionale între ramurile ştiinţelor, între metodele lor de investigare, transformând matematica într-o disciplină nucleu. Iată pentru ce matematica nu este doar o componentă a culturii universale, ci şi un instrument de investigaţie în multiple domenii ale realităţii.
Astfel momentul Brâncuşi, constituie pentru aria specifică a întreprinderilor ştiinţă-artă-tehnică un domeniu cu fecunde reflecţii. Întâlnim o multiplă relaţie intuitivă cu ştiinţele, analizând determinările de structură matematică repetitivă ale Coloanei, seria muzelor adormite, cele şase variante ale Domnişoarei Pogany – constituie un mic tratat în viziuni plastico-matematice despre ovoid. Arta populară românească dovedeşte o înclinaţie spre o abstracţie geometrică. Geometrismul a fost după cum se ştie una dintre sursele atracţiei româneşti asupra lui Matisse.
Arhitectura modernă-sinteză între artă şi ştiinţă-foloseşte ca elemente ale frumosului-curbele-reprezentări ale unor expresii matematice. Pătrunderea computerului în creaţia artistică – în plastică, muzică, poezie şi film, dobândeşte funcţii de tot mai mare fineţe şi exactitate.
Acestea sunt câteva interrelaţii "imposibile" la prima vedere a matematicii în marea aventură a cunoaşterii, alături de celelalte domenii ale cunoaşterii cu care matematica se întrepătrunde-fizica-biologia-istoria etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu